Agonie si extaz

Nauc.Incapabil.Fricos.Paralizat
Fereastra,tigari si muzica
Ganduri
Sentimente
Neliniste
Disperare
Lipsa.
Timp mult,enorm de mult.Pentru nimic.
Ma uit la jointul din mana mea.”O sa-ti faca bine”, mi-a zis prietenul meu.
“Stiu ca nu dormi…crede-ma ca vei dormi bustean de la asta”
Chiar eu i-am cerut-o,i-am zis ca pastilele nu mai au efect.Iar ganduri negre,mirosind a frig, imi joaca feste.
Un zgomot puternic de motocicleta,urland prin geamul deschis, imi intrerupe amintirea si imi focalizeaza,iar, privirea pe tigara.
“Ok..hai sa vedem”, imi zic,in timp ce o aprind.
Primul fum e greu,inecacios si ma apuca o tuse incontrolabila ce-mi provoaca lacrimi.Cu un gust amar in gura.
“O fumezi ca pe o tigara normala”..mi-a zis…
Asa fac,trag si al doilea fum.Mai mic,ca gatul inca ma ustura,dar tot adanc,in piept.Imediat al treilea si al patrulea,parca de frica sa nu ma razgandesc.Oare al catelea lucru ar fi,pe care il incep si nu-l termin ?
Imi privesc mana,tremura si o simt rece.Iar afara e o noapte calda de vara.Incepe sa-mi tremure si piciorul.Mi-e frica.Mai trag un fum si inca unul imediat.Inca putin si e gata oricum.
Incep sa constientizez bolboroseala din capul meu .Aceeasi bolboroseala,ca de obicei,dar acum parca incoerenta.Zambesc
Ceva din mine s-a desprins si priveste amuzat la gandurile astea nebune.”Bani..de unde dracu fac rost de bani?”..”Bai, mi-e dor de ochii aia verzi de mor”.”Ce dracu fac cu viata mea?”..”Maine ar trebui sa fac curat ca e vraiste casa”
Tigara s-a stins.O aprind pentru ultimele doua fumuri,dar la ultimul ametesc si inchid ochii.Vad un elefant.
Ma sperii si deschid ochii,elefantul dispare dar nu si ameteala.
Insa e placuta.O amorteala lenesa,o lentoare in miscari.Vad clar totul,dar atat de dilatat!Imi privesc mana cum apuca paharul de apa.O vesnicie a durat,in care am avut timp sa-mi numar petele mici si maronii de pe mana.Si venele de un rosu palid.Cum de nu le-am vazut pana acum ?E praf in aer,iar in pahar se invarte de nebun putin scrum.
Ma intrerupe un deja-vu,un zgomot puternic de motocicleta urland prin geamul deschis.
Mi-e cald,dar mainile tot reci sunt
………..
Nisipul e rece sub talpi.Inca tin in mana frunza pe care am smuls-o dintr-un copac,in timp ce coboram spre mare.Ii simt marginile ascutite in palma.
“Scuze frate,sper ca nu te doare”
“Taci ma,vorbesti si cu copacii acum?”
Ceva-ul din mine priveste scena amuzat
Si,deodata,raman blocat.Liniste si intuneric.Sunt ametit,dar parca nu atat de ametit incat sa vad doua ceruri,nu ?
Oo..ba da.Luciul marii e neclintit,neted ca o oglinda, in care cerul spuzit isi priveste propria reflexie.Regele in toata splendoarea si maretia lui,solemn si mandru.Iar bufonul a ramas mut,in nimicnicia lui.
Fix pe mijloc,cerul de jos e sfartecat de o spada de lumina ce vine de la luna joasa si rosiatica.O culoare ireala.
Nici un nor,cat de mic.Si totul sclipeste.
……………
“Vedem si elefantul?”,ma intreaba entuziasmat puiul de om pe care il iubesc mai mult ca orice.
“Da,pisicherule,il vedem”.De 3 zile numara clipele pana cand vom ajunge la circ.
Zi de zi,aceeasi fata zambitoare cu singura intrebare relevanta pentru el,al carei raspuns contine insasi fericirea: “Andreeeiii…nu-i asa ca mergem la circ si vedem elefantul?”
Iar raspunsul meu,inevitabil, provocand de fiecare data si mai multa fericire: “Daaa,pisicherule,si vedem si crocodilul si serpii…”
Pe bancile de lemn prafuite ale circului stam imprastiati o mana de oameni si mai multi copii.Urmeaza punctul culminant,cel mult asteptat:numarul elefantului.
Circarul schiop are o mina plictisita,parca abia asteptand sa-si termine..oare al catelea spectacol?Nici o emotie pe chipul lui,nici un muschi zvacnind pe obraz ,nici un licar din ochii negri carbune in timp ce-i aplica elefantului cateva bice pe spinare,fortandu-l sa se ridice in doua picioare.
Ochii elefantului se uita direct la mine,intr-o rugaciune muta.Niciodata n-am vazut un animal care sa exprime mai multa tristete.Ii sclipesc ochii.
Imi intorc privirea spre nepotelul meu.Cu gura deschisa a uimire si extaz,isi freaca mainile si aplauda.
E fericit
…………….
Deja sunt pana la brau intrat in cerul cald,iar nisipul de sub talpi e tot rece.”Nu-mi faci rau..nu?”
Un val clipoceste un raspuns soptit langa mine.O clipa doar.
“Bine , am incredere”
Imi las mainile sa pluteasca libere in timp ce apa imi ajunge la piept…apoi pana la gat.Si tot inainte,pe varfuri,pana incep sa inot.Doamne,cat de liniste e!Imi aud respiratia gafaind si-mi simt inima zvacnind in tample.
Tot mai departe,tot mai in larg.Tremur,dar nu de frig,ci de frica.Toti monstri de sub pat sunt acum in adancuri,iar eu inot printre stele,deasupra lor.
“Ai zis ca nu-mi faci rau!!”Cu voce tare de data asta, un urlet de disperare,neputinta si abandon.Pe care marea il disipeaza intr-o clipa.Nici un ecou si nici un raspuns.
………..
Plutesc in deriva,pe spate,pierdut in incantare.Mii de stele,atat de aproape incat imi vine sa intind mana si sa prind una.Iar in spatele lor,hau adanc si negru.Cum de nu am mai vazut asta pana acum ?Par a fi mii de ganduri luminoase,ce sclipesc in constiinta de dedesubtul lor,adanca si de nepatruns.
Ma cuprinde o betie euforica,o stare de “aici si acum”.Sunt un naufragiat, zambind printre stele,fara sa-i pese de plaja pe care va esua.La naiba,oare chiar am nevoie de “uscat”?Nu poate fi asa mereu ?
Vreau sa vad si sa retin totul,ochii imi sunt hulpavi.Ceea ce vad nu e frumos,ci sublim!Transcede realul si se impleteste cu imaginarul,iar linia fina dintre ele se pierde in orizont.Privesc viata insasi si ea pe mine.Ne holbam unul la altul,intr-o regasire muta, o fericire fara cauza si fara motiv.Viata insasi e fericire,ea isi este siesi si cauza si suficient motiv.Sunt viu,la naiba!Sunt viu si sunt materie luminoasa,ca si stelele de deasupra mea.Si sclipesc si eu,ca si ele!
Rad in hohote…
……………
Un val imi spala fata si aproape ca ma rastoarna.Bolboroseala e peste tot.Si in jurul meu,dar ,din nou, si in capul meu.
Mi-e frica,iar.Nu vad uscatul,nici macar o lumina spre care sa inot.Imi dau seama ca sunt foarte in larg pentru ca apa e rece si valurile sunt mari.
……………….
Soarele isi intra in drepturi in spatele meu cand pasesc afara din apa.Nisipul de sub talpi e cald.
………………
Deschid usa si pasesc in casa.Totul e familiar si prietenos,asteptandu-ma cuminte.Muzica care inca se aude din boxele calculatorului nu reuseste decat sa accentueze fundalul de liniste care “urla”.
Raman o clipa in prag,descumpanit, si zambesc: “Chiar trebuie sa fac curat,e vraiste pe aici”
Dusul caldut ma moleseste de tot.Trag draperiile,dupa care pun capul pe perna,gol si epuizat.Adorm intr-o clipa.
12 ore,fara vise

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s