Cu incredere despre frica

      Increderea in sine, sau mai bine zis, lipsa increderii in sine, e poate unul dintre cei mai nocivi factori care pot influenta un om in viata.Daca nu esti unul dintre acei norocosi, care au crescut intr-o familie buna, care nu au avut lipsuri, care au beneficiat de o educatie sanatoasa si au si un psihic nativ beton, atunci este foarte probabil ca lipsa increderii in sine sa te afecteze si pe tine
       Intr-adevar, increderea in sine, sau lipsa ei, dupa caz, de cele mai multe ori isi are sursa in anii copilariei, chiar daca nu mereu constientizam acest aspect.In primul rand parintii ar trebui sa stie ca orice soc emotional aplicat copilului isi va face simtita prezenta, fara dar si poate, in viitor.In acei primi ani esentiali, copilul este ca un burete, ca un teren fertil care asteapta samanta De aceea parintii trebuie sa fie foarte atenti la ceea ce sadesc.Copilul trebuie crescut intr-un mediu primitor, iubit neconditionat, sa nu fie certat, abuzat in orice fel, iar, daca greseste, eventualele certuri trebuie sa fie neaparat motivate, astfel incat copilul sa inteleaga consecintele actiunilor sale.In cazul mai multor copii din aceeasi familie, in nici un caz nu trebuie incurajata competitia intre ei; asa se ajunge la unele dintre cele mai nocive complexe de inferioritate, si fata de ceilalti frati in fata carora copilul pierde, dar si in fata parintilor pe care simte ca-i dezamageste.Pana si tonul vocii pe care parintii discuta sau se cearta, are un impact emotional asupra copiilor.De aceea, sunt de parere ca in primul rand parintii ar trebui sa beneficieze de o educatie in acest sens.Traim intr-o societate in care de cele mai multe ori parintii sunt chinuiti de probleme cotidiene, nu au nici timp si nici resurse pentru a se documenta in acest sens.Majoritatea dintre ei e bine intentionata, bineinteles ca vor sa-si creasca copiii intr-un mod sanatos, dar pur si simplu nu stiu cum sa o faca.
        Insa ce fac aceia care deja sunt adulti si se confrunta cu o acuta lipsa de incredere in sine?Ei bine acesti oameni sunt paralizati, nu pot incepe nimic, iar daca incep, de cele mai multe ori renunta pe parcurs, la primele piedici.Increderea in sine, in aceste cazuri, creste atunci cand apar realizarile personale, de orice fel.Insa cum pot aparea aceste realizari si victorii daca tu nu esti in stare sa pornesti pe un drum sau sa il tii pana la capat?E un paradox, un cerc vicios.Ceea ce este si mai grav este ca,la fiecare mic esec, problema se adanceste.Exista oare o solutie,o scapare?
        Dupa parerea mea….DA!Insa e mult de munca.In primul si in primul rand, problema trebuie constientizata, pentru ca , de cele mai multe ori, apare o minciuna pe care o spunem, atat noua, cat si celorlalti:”nu sunt eu de vina”,”‘am incercat dar am avut ghinion”, “a fost vina altcuiva”…etc
        Nu! Problema este in tine, nu o mai ambala frumos, nu o mai ocoli si nu te mai minti.Constientizeaza ca ai aceasta problema, priveste-ti monstrul din tine fix in ochi, cu curaj.Fa-l sa inteleaga ca esti constient de el, ca nu iti este frica de el.Acesta este primul pas intotdeauna, constientizarea si acceptarea problemei pe care o ai.In acest moment apare o usurare, oricat de ridicol ar suna, dar exact asa se intampla.E ca si cum un voal ti-a fost tras de pe ochi si in sfarsit vezi adevarul pe care il simteai, doar ca acum nu ai nici un dubiu.Orice adevar, oricat de negru ar fi, este de preferat nesigurantei si minciunii.Odata facut acest prim pas al acceptarii problemei si constientizarii ei, trebuie un pic ramas in aceasta zona, o perioada de timp.Ma veti intreba de ce.Ei bine, sunt de parere ca trebuie sa existe o perioada de acomodare, in care sa “observi” acest “monstru” din tine, sa vezi cum apare, cum se manifesta si sa-i identifici un tipar.Sa observi propriile tale emotii, sau ,dupa cum zicea Echkart Tolle, sa “devii propriul tau observator”.Ia-o ca pe un joc de strategie, iti observi dusmanul, il cunosti, inainte de a incepe lupta cu el.E foarte important sa vezi cum te afecteaza, cum apar gandurile si de ce,  cum reactioneaza corpul tau emotiile generate de acele ganduri.Pana la urma lipsa increderii in sine e de fapt o frica.Frica de esec, frica de succes cateodata, frica de ceilalti, frica de pareri negative etc.Dar, in esenta, este o frica.Sunt de parere ca orice frica se hraneste la randul ei din frica pe care o produce.Daca incepi sa privesti acest “monstru” din tine in ochi, deja e un act de curaj, deja ai inceput sa-l infometezi.In momentul in care iti accepti fara frica aceste emotii si ganduri pe care le ai in tine, din nou il infometezi.Daca vei face asta destul de mult timp, te vei trezi “vorbind” cu el, razandu-i in fata, spunandu-i : “stiu ce vrei, ce pui la cale..am inceput sa te cunosc”.Si-ti vei zambi in sinea ta.Atunci vei sti ca e momentul sa treci la al doilea pas,si anume sa incepi sa faci acele lucruri de care ti-e frica.Iti lipseste increderea in sine cand e vorba de relationare cu sexul opus?Atunci incepe sa relationezi din ce in ce mai mult, cu curaj.Stii ce s-ar putea intampla, ti-ai invatat dusmanul, stii la ce sa te astepti.Ai acceptat si eventualele consecinte.Trebuie avut doar in vedere ca e posibil sa pierzi cateva lupte, trebuie constientizat ca ai nevoie de ceva timp, altfel devii frustrat.Acorda-ti timp si fii lejer cu tine insuti.
       In felul acesta, aduni mici victorii, care in timp duc la mari victorii.Se intampla la unele persoane, traumatizate, ca acest “monstru” dinauntru lor sa nu dispara niciodata, doar sa fie tinut intr-o stare de latenta, de hibernare.Aici este o lupta constanta, zilnica si sustinuta, care de asemenea trebuie acceptata.Pentru ca, stim cu totii, viata are si suisuri si coborasuri, si e bine ca atunci cand un pic ne duce viata la vale, sa constientizam ca e doar o situatie temporara, sa nu ne alimentam monstrul din noi cu ganduri negative, cu vinovatie de sine si sa-i dam astfel sansa sa se trezeasca.
        Am tot repetat acest cuvant “acceptare” si pun in continuare accentul pe el.Lipsa acceptarii impune o rezistenta, o negare, o energie inutila investita fara rost.Inseamna sa te lupti si tu cu tine.Crede-ma ca ai destule cu care sa te lupti, nu e nevoie sa iti opui si tu tie rezistenta.Asa ca accepta situatia.Energia pe care o ai canalizeaz-o acolo unde trebuie, unde este nevoie si cand este nevoie.
        Consider ca orice frica am avea, trebuie sa o privim in ochi si sa actionam impotriva ei.Luati-o ca pe o provocare pe care o acceptati.E ca si cum la un moment dat, ne intalnim cu un zid in fata noastra.Ce facem,ne oprim ?NU, il escaladam, il sarim si mergem mai departe.Da, e posibil ca in acest proces sa ne julim, sa ne lovim, din nou ACCEPTAM si aceste riscuri si le constientizam.Dar cat de bine este sa te uiti in spate si sa vezi prin ce ai trecut, sa realizezi ca…poate n-a fost atat de greu.Cateodata realizezi ca cele mai mari bariere mentale sunt cele pe care noi insine ni le punem.
        Frica nu trebuie privita ca pe un lucru rau, negativ.Ea face parte din noi, e un sentiment primordial ce isi are locul in partea reptiliana a creierului.Frica este cea care ne-a adus, pe noi ca specie, aici unde suntem acum.Sa o negi, sa o ascunzi, e o nebunie.Nu exista om care sa nu simta frica.Un pic ea doar s-a diluat in zilele noastre, in sensul ca mai mult frica o intalnim azi sub forma fricii de saracie, fricii de respingere, fricii de esec, etc…dar in esenta ea ramane la fel.Acest fapt este foarte important, de stiut si de acceptat.Conteaza insa sa nu ne lasam controlati de ea, ci noi sa o controlam pe ea.
       Aici o sa dau un exemplu personal.La un moment dat am avut o lupta cu un adversar mai puternic.Imi era atat de frica incat, la propriu imi tremurau mainile, fata imi era palida, buzele albe.Ma controla frica din toate punctele de vedere, pana si antrenorul m-a intrebat daca ma simt bine.Ei bine,din acel moment nu am facut altceva decat sa o constientizez, sa o accept .Mi-am privit “monstrul” in ochi intr-un abandon total, poate neintentionat chiar.Pur si simplu am inceput sa fiu atent la propriile mele reactii, la emotiile si gandurile mele si la felul cum reactioneaza corpul meu.M-am lasat pentru o clipa dominat total, imbatat de frica aceea.Nu m-am mai luptat cu ea.Din acel moment, furtuna din mine a inceput sa se linisteasca, mainile au incetat sa-mi mai tremure si m-a cuprins un calm si o stare de bine care m-au uimit.Abia mai tarziu mi-am dat seama ca acest lucru s-a intamplat din cauza ca am incetat sa opun rezistenta, nu am mai hranit monstrul din mine, iar el s-a linistit.
        Frica reactioneaza la frica, frica se hraneste din frica.Incetati sa-i mai dati de mancare.Frica este si lasa,e un adversar nevazut,alunecos si parsiv.O voce permanenta care te tine in loc.In momentul in care ai deschis ochii si ai privit-o,ai acceptat-o,ea deja incepe sa-si piarda din putere.Inauntrul vostru, faceti din frica personajul principal, trage-ti-l in lumina reflectoarelor, radeti de el.Nu-i va conveni.O sa aveti surpriza ca la un moment dat voi sa o controlati si sa faceti ce vreti cu ea.Intrebati orice temerar, orice sportiv de performanta, orice om de valoare din orice domeniu,care a realizat ceva extraordinar si va va spune cu siguranta ca i-a fost frica.Insa asta nu l-a oprit,nu-i asa?

       In momentul in care ti-ai depasit fricile, atunci vine si increderea in sine, care  este mult mai benefica decat banuim.Inseamna ca am o putere interioara, inseamna ca orice ar veni din exterior nu ma va afecta, pentru ca stiu ca sunt propriul meu templu. Stiu ca inauntrul meu gasesc toate resursele de care am nevoie, e locul meu de refugiu, casa mea in care, atunci cand intru, frica se aseaza la colt, cuminte.Inseamna un echilibru intre ratiune si emotie.

Si da, am pierdut lupta  cu acel adversar in acea zi, dar inauntrul meu am castigat o batalie mult mai importanta.

P.S Se repeta cuvantul “monstru” aproape obsesiv.Daca textul mi-ar fi permis, l-as fi folosit mai des.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s